Migratia romanilor(1990-2006)

In fine vad un studiu sociologic despre un fenomen care va intra cu siguranta in cartile de istorie (si nu numai), dar in acelasi timp si despre cel mai mare investitor actual al Romaniei, in 2006 investind in tara vreo 3 miliarde de euro.

Romanii care lucreaza in strainatate, caci despre ei este vorba, au fost prea des categoristi rapid cu o eticheta, dar nu am vazut vreun studiu stiintific cu privire la ceea ce a determinat acest fenomen, rezultate si, poate, si predictii pentru viitor.

Fundatia pentru o Societate Deschisa deschide un drum despre care as fi interesant sa citesc mai mult.
Iata rezumatul propus :
Fundaţia pentru o Societate Deschisă a prezentat public rezultatele studiului "Locuirea temporară în străinătate. Migraţia economică a românilor 1990-2006." Peste o treime dintre gospodăriile ţării, adică aproximativ două milioane şi jumătate, au avut cel puţin unul dintre membri plecat în străinătate după 1989, iar, la nivel de individ, ponderea persoanelor de 18-59 ani care au avut lucrat în afara ţării după 1989 ajunge la 12%. Intensitatea fenomenului s-a accentuat în special după anul 2002, o dată cu liberalizarea circulaţiei în spaţiul Schengen pentru români. În prezent, fenomenul plecării temporare la lucru în străinătate este de aproximativ trei ori mai intens decât în 2002.

În acest moment, Italia şi Spania sunt principalele destinaţii ale românilor care muncesc în străinătate. În ultimii cinci ani, 50% dintre plecările la lucru în străinătate au fost în Italia, iar 25% în Spania.

Intreg raportul poate fi si descarcat pe calculatorul dvs.

Vezi mai jos si comunicatul de presa integral.

Follow up:

Două milioane şi jumătate de români în piaţa de muncă europeană
Comunicat de presă
14 decembrie 2006

Peste o treime dintre gospodăriile ţării, adică aproximativ două milioane şi jumătate, au avut cel puţin unul dintre membri plecat în străinătate după 1989, arată studiul Locuirea temporară în străinătate. Migraţia economică a românilor, publicat astăzi de Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FSD). La nivel de individ, ponderea persoanelor de 18-59 ani care au lucrat în străinătate după 1989 este de 12%. Intensitatea fenomenului s-a accentuat în special după anul 2002, o dată cu liberalizarea circulaţiei în spaţiul Schengen pentru români. În prezent, fenomenul plecării temporare la lucru în străinătate este de aproximativ trei ori mai intens decât în 2002.

Moldova, Muntenia şi Oltenia sunt regiunile istorice în care emigrarea temporară pentru muncă prevalează asupra plecărilor temporare de tip turism-vizită, mai frecvente în Banat, Transilvania, Dobrogea şi Bucureşti. „Moldova devine principalul rezervor de emigrare. Lucrurile se întâmplă ca şi cum fluxul secular de la Moldova spre Banat, Braşov şi Bucureşti ar fi fost întrerupt la începutul anilor `90 pentru a se muta, după 2001, spre Italia”, declară prof. Dumitru Sandu, sociolog, coordonatorul ştiinţific al cercetării.

Construcţiile, pentru bărbaţi (98% au muncit cel puţin o dată în acest domeniu), munca menajeră, pentru femei (88%), şi agricultura (72% bărbaţi şi 28% femei) sunt principalele domenii de ocupare ale românilor în străinătate. Practica ilegală a unei ocupaţii este deosebit de ridicată în cazul ocupării menajere şi al ocupării agricole în ţara de destinaţie. „Modelul dominant este cel în care migrantul în căutare de loc de muncă are deja o rudă la destinaţie. Aceasta îi „aranjează”, de cele mai multe ori clandestin, ilegal, un loc de muncă rudei din ţară”, afirmă Dumitru Sandu. Ponderea celor care au muncit clandestin este în creştere, de la 34% în perioada 1990-1995 la 53% după 2001.

În acest moment, Italia şi Spania sunt principalele destinaţii ale românilor care muncesc în străinătate. În ultimii cinci ani, 50% dintre plecările la lucru în străinătate au fost în Italia, iar 25% în Spania.

Statisticile neoficiale arată că în Italia sunt aproximativ un milion de români. Liderii asociaţiilor românilor spun ca sunt peste un milion şi jumătate. Percepţia românilor de acolo despre ei înşişi este că sunt „cu milioanele... peste tot în jurul Romei auzi vorbindu-se româneşte. Iar la Torino nici nu mai spun, acolo o să devenim majoritari. În rest în fiecare oraş din Italia, e imposibil să nu găseşti români”(migrant, 28 ani). Dintre aceştia doar aproximativ 300.000 au acte oficiale (permessi di soggiorno anuali sau permanenti).

Munca în străinătate reprezintă o sursă importantă de venit pentru o parte însemnată a populaţiei. În prezent, una din zece gospodării româneşti beneficiază de venituri din migraţia internaţională. Gospodăriile cu migranţi au un număr mai mare de bunuri de lungă durată comparativ cu gospodăriile ce au acelaşi profil socio-economic, dar fără experienţă de migraţie.

La nivel naţional, circa 10% din volumul fiecărui tip de investiţie din ultimii cinci ani de zile este realizat cu ajutorul veniturilor din migraţia internaţională. În ceea ce priveşte tipul cheltuielilor – cele mai importante sunt investiţiile în locuinţă (extindere/modernizare, dar şi construcţie sau cumpărare), urmate de cumpărare de bunuri electrocasnice, maşini şi alte bunuri de lungă durată. Activităţile productive finanţate cu bani din migraţie sunt diferite în funcţie de mediul rezidenţial – în mediul rural banii sunt investiţi în principal în activităţi de tip agricol, pe când în mediul urban banii sunt investiţi în alte tipuri de afaceri.

Persoanele care au lucrat în străinătate au un profil atitudinal specific: sunt mai critici în ceea ce priveşte situaţia din România, dar în acelaşi timp sunt mai optimişti în ceea ce priveşte viitorul. Ei vin cu aspiraţii superioare, care favorizează atât critică socială asupra stării localităţii în care trăiesc, cât şi critică asupra stării sociale actuale din România. De asemenea, persoanele care nu au lucrat în străinătate, dar care au de gând să plece la lucru în afară, sunt cele mai nemulţumite de localitate şi de ţară. Optimismul dinamic – nemulţumire faţă de prezent şi încredere în viitor – este specific celor cu intenţie de migraţie şi celor din gospodăriile cu migranţi. La polul opus, pesimismul cronic – este rău şi va fi şi mai rău – apare mai ales în gospodăriile lipsite de experienţă de migraţie.