Migratiile Internationale ale Specialistilor RomaniI!!!!!!

Prin migratia internationala a fortei de munca se intelege procesul de trecere a fortei de munca dintr-o tara în alta, în vederea desfasurarii unei activitati în afara tarii unde se afla resedinta ei permanenta, urmând ca cei ce migreaza sa fie retribuiti de persoane fizice, juridice sau de organisme internationale pentru care desfasoara activitatile respective. Particularitatea migratiei internationale a fortei de munca din zilele noastre consta, în principal, în aceea ca acest proces are loc în strânsa legatura cu fluxul international de capital. Tendinta de concentrare a capitalurilor în functiune în tarile dezvoltate determina o parte a fortei de munca din tarile slab dezvoltate si în curs de dezvoltare sa emigreze în aceste tari. Dintre cauzele care au determinat acest fenomen migratoriu am putea aminti: accentuarea fluxului international de capital din ultimul deceniu, criza economica mondiala, diferentele mari de salariu dintre tari. Alte cauze ar fi: dorinta fireasca a individului de a gasi perspective, lipsa locurilor de munca, supraproductia si subutilizarea specialistilor, lipsa cercetarii si dotarilor, discriminari la angajare si promovare, dotari precare, institutii nefunctionale, dorinta pentru o viata urbana mai buna, dorinta pentru o calificare superioara si recunoastere. Migratia constituie un fenomen contemporan propagat extrem de dinamic. Acesta face dificila cunoasterea reala a raportului dintre resursele umane apte de munca si cele utilizate. La ora actuala nu exista în tara noastra o corelare între piata muncii si numarul de absolventi „produsi“ în fiecare an. De aici si discrepanta dintre cerere si oferta. Având în vedere si salariile mizere pe care le primesc de obicei absolventii - maximum 300 de euro net -, singura alternativa viabila pentru tineri este sa migreze catre statele dezvoltate. Problema este ca nici în acest caz nu exista evidente foarte clare. Daca este sa ne luam dupa numarul de contracte legale, numai un român din opt lucreaza în alte state decât România. Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca a intermediat, între anii 2002 si 2005, contracte de munca pentru 110.098 persoane, în tari ca Germania, Spania, Elvetia, Qatar, Statele Unite si Ungaria. La aceasta cifra se adauga numarul celor aproximativ 8.000 de români care au plecat la munca prin intermediul agentiilor private. Neoficial însa, numarul total al celor care lucreaza peste granita este surprinzator de mare - peste patru milioane. În ceea ce-i priveste pe tineri, ei sunt preferati de alte state daca au pregatire în domeniul IT si în constructii. Brain drain sau miscarea capitalului uman “human capital flight “ este fenomenul de emigrare a persoanelor educate sau talentate din cauze diverse: conflicte, lipsa de oportunitati, s.a. Originea directa a expresiei o constitue un raport prezentat în 1962 de Royal Society din Londra referitor la plecarea oamenilor de stiinta si specialistilor din Marea Britanie în SUA. Investitia în educatie este pierduta odata cu plecarea persoanei care de obicei nu se mai întoarce în tara de origine. Migratia creierelor este unul din fenomenele cu care tarile est-europene s-au vazut inevitabil confruntate odata cu schimbarea de regim politic de la începutul anilor '90 si deschiderea frontierelor. Dimensiunile acestui fenomen, chiar daca dificil de cuantificat cu precizie, ramân totusi modeste în raport cu previziunile pesimiste vehiculate de catre responsabilii europeni la începutul deceniului. El se caracterizeaza mai degraba prin diversitatea surprinzatoare a formelor de mobilitate si prin strategiile novatoare de dezvoltare, pe plan personal, national ori regional, pe care acestea le-au generat. Dintre cei care aleg sa plece în strainatate, cei mai multi sunt tineri. Majoritatea pleaca cu burse pentru a-si face facultatea sau doctoratul, dar, atât in timpul studiilor, cât si dupa sunt racolati de firme din tara respectiva. În Canada, de exemplu, exista o comunitate foarte puternica de români. Din pacate însa, tinerii plecati la doctorat nu se mai întorc în tara dupa ce aprofundeaza studiile. Doctoranzii prefera si tari precum Germania, Belgia si SUA, dar si Marea Britanie. „Persoanele cu studii superioare care reusesc sa plece în strainatate si sa ocupe un post pe masura pregatirii lor o fac fie printr-o agentie de ocupare, fie pentru ca pleaca la studii acolo si li se iveste o sansa de angajare. De asemenea, sunt cazuri în care acestea au pe cineva în strainatate care le faciliteaza plecarea. Cel mai simplu este pentru inginerii din domeniul petrolului, care lucreaza pe platforme maritime, fie ca detasati, fie sunt înregistrati ca personal navigant. Si cei din domeniul constructiilor au cautare. Dar de cele mai multe ori nu lucreaza ca ingineri, ci ca maistri. Prin departamentul nostru au plecat în Germania ingineri, pe contracte care nu depasesc trei ani. Ei câstiga în jur de 2.500-3.000 de euro. Exista însa foarte putine cereri venite din afara pentru cei cu studii superioare. Acordurile încheiate de România cu anumite tari sunt pe sectoare de activitate. Cele mai multe solicitari sunt pe sectoare unde nu se cere o pregatire superioara“ (Nicoleta Andreescu, secretar de stat în Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Departamentul pentru Munca în Strainatate). Specialistii IT români sunt recunoscuti pentru capacitatile lor profesionale. Dupa puternica dezvoltare a acestei industrii si la noi în tara, acum aleg sa plece doar cei care-si doresc de fapt sa se stabileasca definitiv într-o alta tara. Firmele mari din România platesc salarii, la ora actuala, la acelasi nivel ca afara. În ceea ce-i priveste pe ingineri, lucrurile stau cu totul altfel. Dupa nebunia de pâna în 1989, când facultatile din România scoteau ingineri pe banda rulanta, au urmat 16 ani în care aceasta profesie nu a mai fost cautata pe piata muncii autohtone. Specialistii din domeniu s-au vazut obligati fie sa se reorienteze profesional, fie sa aleaga calea emigrarii. Din a doua categorie fac parte inginerii agronomi, care au mare cautare în Spania, inginerii din domeniul petrolului, care lucreaza pe platforme maritime si câstiga în jur de 3.500 de euro lunar, dar si inginerii constructori, care muncesc în general pe santiere din Israel, unde primesc un salariu de aproape 4.000 de euro lunar. Însa migratia acestei categorii profesionale a dus la aparitia deficitului pe piata muncii din România. Specialistii în domeniul fortei de munca sunt de parere ca tinerii care aleg acum sa urmeze o facultate ar trebui sa se îndrepte catre acest sector, pentru ca exista cerere pe piata, iar oferta este foarte saraca. Integrarea în Uniunea Europeana le va oferi posibilitatea intelectualilor sa-si gaseasca mult mai usor un loc de munca în afara. În ciuda interdictiilor impuse de unele tari membre UE pentru români si bulgari, specialistii cred ca personalul înalt calificat va avea cautare pe piata externa. Estimarile arata ca profesionistii cu acreditari recunoscute international (de genul Asociatia Contabililor Autorizati si Expertilor Contabili) vor putea intra în orice firma doresc. De asemenea, multinationalele care se extind si la noi în tara vor da posibilitatea românilor sa lucreze în sucursale din alte tari.

Migratia romanilor(1990-2006)

In fine vad un studiu sociologic despre un fenomen care va intra cu siguranta in cartile de istorie (si nu numai), dar in acelasi timp si despre cel mai mare investitor actual al Romaniei, in 2006 investind in tara vreo 3 miliarde de euro.

Romanii care lucreaza in strainatate, caci despre ei este vorba, au fost prea des categoristi rapid cu o eticheta, dar nu am vazut vreun studiu stiintific cu privire la ceea ce a determinat acest fenomen, rezultate si, poate, si predictii pentru viitor.

Fundatia pentru o Societate Deschisa deschide un drum despre care as fi interesant sa citesc mai mult.
Iata rezumatul propus :
Fundaţia pentru o Societate Deschisă a prezentat public rezultatele studiului "Locuirea temporară în străinătate. Migraţia economică a românilor 1990-2006." Peste o treime dintre gospodăriile ţării, adică aproximativ două milioane şi jumătate, au avut cel puţin unul dintre membri plecat în străinătate după 1989, iar, la nivel de individ, ponderea persoanelor de 18-59 ani care au avut lucrat în afara ţării după 1989 ajunge la 12%. Intensitatea fenomenului s-a accentuat în special după anul 2002, o dată cu liberalizarea circulaţiei în spaţiul Schengen pentru români. În prezent, fenomenul plecării temporare la lucru în străinătate este de aproximativ trei ori mai intens decât în 2002.

În acest moment, Italia şi Spania sunt principalele destinaţii ale românilor care muncesc în străinătate. În ultimii cinci ani, 50% dintre plecările la lucru în străinătate au fost în Italia, iar 25% în Spania.

Intreg raportul poate fi si descarcat pe calculatorul dvs.

Vezi mai jos si comunicatul de presa integral.

Follow up:

Două milioane şi jumătate de români în piaţa de muncă europeană
Comunicat de presă
14 decembrie 2006

Peste o treime dintre gospodăriile ţării, adică aproximativ două milioane şi jumătate, au avut cel puţin unul dintre membri plecat în străinătate după 1989, arată studiul Locuirea temporară în străinătate. Migraţia economică a românilor, publicat astăzi de Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FSD). La nivel de individ, ponderea persoanelor de 18-59 ani care au lucrat în străinătate după 1989 este de 12%. Intensitatea fenomenului s-a accentuat în special după anul 2002, o dată cu liberalizarea circulaţiei în spaţiul Schengen pentru români. În prezent, fenomenul plecării temporare la lucru în străinătate este de aproximativ trei ori mai intens decât în 2002.

Moldova, Muntenia şi Oltenia sunt regiunile istorice în care emigrarea temporară pentru muncă prevalează asupra plecărilor temporare de tip turism-vizită, mai frecvente în Banat, Transilvania, Dobrogea şi Bucureşti. „Moldova devine principalul rezervor de emigrare. Lucrurile se întâmplă ca şi cum fluxul secular de la Moldova spre Banat, Braşov şi Bucureşti ar fi fost întrerupt la începutul anilor `90 pentru a se muta, după 2001, spre Italia”, declară prof. Dumitru Sandu, sociolog, coordonatorul ştiinţific al cercetării.

Construcţiile, pentru bărbaţi (98% au muncit cel puţin o dată în acest domeniu), munca menajeră, pentru femei (88%), şi agricultura (72% bărbaţi şi 28% femei) sunt principalele domenii de ocupare ale românilor în străinătate. Practica ilegală a unei ocupaţii este deosebit de ridicată în cazul ocupării menajere şi al ocupării agricole în ţara de destinaţie. „Modelul dominant este cel în care migrantul în căutare de loc de muncă are deja o rudă la destinaţie. Aceasta îi „aranjează”, de cele mai multe ori clandestin, ilegal, un loc de muncă rudei din ţară”, afirmă Dumitru Sandu. Ponderea celor care au muncit clandestin este în creştere, de la 34% în perioada 1990-1995 la 53% după 2001.

În acest moment, Italia şi Spania sunt principalele destinaţii ale românilor care muncesc în străinătate. În ultimii cinci ani, 50% dintre plecările la lucru în străinătate au fost în Italia, iar 25% în Spania.

Statisticile neoficiale arată că în Italia sunt aproximativ un milion de români. Liderii asociaţiilor românilor spun ca sunt peste un milion şi jumătate. Percepţia românilor de acolo despre ei înşişi este că sunt „cu milioanele... peste tot în jurul Romei auzi vorbindu-se româneşte. Iar la Torino nici nu mai spun, acolo o să devenim majoritari. În rest în fiecare oraş din Italia, e imposibil să nu găseşti români”(migrant, 28 ani). Dintre aceştia doar aproximativ 300.000 au acte oficiale (permessi di soggiorno anuali sau permanenti).

Munca în străinătate reprezintă o sursă importantă de venit pentru o parte însemnată a populaţiei. În prezent, una din zece gospodării româneşti beneficiază de venituri din migraţia internaţională. Gospodăriile cu migranţi au un număr mai mare de bunuri de lungă durată comparativ cu gospodăriile ce au acelaşi profil socio-economic, dar fără experienţă de migraţie.

La nivel naţional, circa 10% din volumul fiecărui tip de investiţie din ultimii cinci ani de zile este realizat cu ajutorul veniturilor din migraţia internaţională. În ceea ce priveşte tipul cheltuielilor – cele mai importante sunt investiţiile în locuinţă (extindere/modernizare, dar şi construcţie sau cumpărare), urmate de cumpărare de bunuri electrocasnice, maşini şi alte bunuri de lungă durată. Activităţile productive finanţate cu bani din migraţie sunt diferite în funcţie de mediul rezidenţial – în mediul rural banii sunt investiţi în principal în activităţi de tip agricol, pe când în mediul urban banii sunt investiţi în alte tipuri de afaceri.

Persoanele care au lucrat în străinătate au un profil atitudinal specific: sunt mai critici în ceea ce priveşte situaţia din România, dar în acelaşi timp sunt mai optimişti în ceea ce priveşte viitorul. Ei vin cu aspiraţii superioare, care favorizează atât critică socială asupra stării localităţii în care trăiesc, cât şi critică asupra stării sociale actuale din România. De asemenea, persoanele care nu au lucrat în străinătate, dar care au de gând să plece la lucru în afară, sunt cele mai nemulţumite de localitate şi de ţară. Optimismul dinamic – nemulţumire faţă de prezent şi încredere în viitor – este specific celor cu intenţie de migraţie şi celor din gospodăriile cu migranţi. La polul opus, pesimismul cronic – este rău şi va fi şi mai rău – apare mai ales în gospodăriile lipsite de experienţă de migraţie.

Despre migratiii

Postar cu informati despre migratii vor aparea in curand!!!!!!!